luni, 16 septembrie 2013

Zâmbet sau cicatrice

"Toată viaţa noastră nu facem altceva decât să interpretăm cuvinte. Noi pe ale altora, alţii pe-ale noastre. Şi cum să nu te gândeşti la ele, cum să-ţi fie indiferente, când urmele lor sunt de neşters?"

Marea greşeală a zilelor noastre este aceea că dăm prea multă importanţă lucrurilor pe care se poate pune un preţ, uitând de ceea ce e cu adevărat valoros. Am ajuns să rănim cu multă lejeritate pe cei din jurul nostru datorită "momentelor proaste" pe care le avem, fiind convinşi că la finalul zilei putem da un telefon, putem spune un şters : "Îmi cer scuze!" şi totul se rezolvă. Daţi-mi voie să vă spun că nu e aşa! Un suflet rănit prin vorbe se vindecă, dar se alege cu o cicatrice pentru că faptele ni le putem îndrepta, dar cuvintele odată spuse nu pot fi luate inapoi...
Ştiu că e imposibil să nu greşim pentru că suntem oameni, dar sunt convinsă că tot noi, oamenii imperfecţi, prin cuvintele noastre putem pune un zâmbet pe faţa cuiva în loc de o cicatrice... Bineînţeles, dacă ne dorim asta!


luni, 18 martie 2013

Bine faci, bine găseşti!

Am stat în ultimele zile şi m-am gândit cât de iresponsabili suntem noi: uneori simţim că trăim, alteori simţim că visăm sau alteori pur şi simplu nu avem "chef" de nimeni şi lasăm ca acţiunile noastre să fie conduse de stările de moment pe care le avem.
Sunt zile în care ne trezim plini de viaţă, gata să înfruntăm tot ce ziua are să ne ofere sau dimpotrivă, parcă suntem cuprinşi de o amorţeală care ne învăluie şi ne ţine mâinile şi picioarele legate aşteptând ca ziua "proastă" pe care am început-o să treacă cât de repede, nu suportăm pe nimeni în preajma noastră, ne irită orice lucru şi nimic nu ne trezeşte interesul. Acţiunile noastre vor depinde de starea pe care o avem în acea zi, dar oricare ar fi situaţia, TREBUIE să ţinem minte că tot ceea ce facem ni se va întoarce cândva într-o măsură cu mult mai mare!
Oamenii numesc acest fenomen "Dumnezeu care face dreptate"," karmă", sau "destin" dar cert este că nu contează deloc ziua "bună" sau "proastă" pe care ai avut-o şi de care au depins acţiunile tale, tot ce contează este ceea ce ai făcut. Am avut ocazia să văd cum şi cel mai mic bine făcut de mine mi s-a întors, dar intr-o măsură mai mare, cum de asemenea am văzut şi reversul. 
Aşadar, trebuie să fim conştienţi că faptele noastre se vor transforma în bucuriile sau greutăţile prin care vom trece mai târzu, pentru că, aşa cum spune şi proverbul: "Bine faci, bine găseşti!". 
Nu ne putem aştepta la reuşite pe orice plan în viaţa personală atâta timp cât noi avem un comportament indiferent faţă de cei din jurul nostru, sau chiar mai rău de atât, le provocăm neplăceri. Nu uita: ziua oricum trece, fără intervenţia ta, dar ceea ce ai făcut cu ea depinde de tine! În ce parte se va înclina balanţa zilei de astăzi? Mai mult bine făcut sau mai mult rău?

Te încurajez, drag cititor, să faci cât mai mult bine celor din jur pentru ca, la rândul tău, să primeşti bine!

joi, 14 martie 2013

Spune-mi cât sacrifici ca să îţi spun cât iubeşti!






În Chile plătim cu peso, în Olanda cu euro, în Romania cu lei, dar dragostea se plăteşte pretutindeni cu aceeaşi monedă fabricată de ea însăşi: sacrificiul.
Societatea în care trăim a golit cuvintele "Te iubesc!" de adevărata lor semnificaţie. Spunem atât de uşor: "Iubesc să merg în acel loc, iubesc să mănânc ciocolată, iubesc să fac cumpărături..." dar defapt aceste lucruri nu înseamnă iubire.
Dragostea, oridecare ar fi ea, schimbă totul, dar mai ales pe tine. "Dragostea" unora pentru faimă, prosperitate sau alte împliniri i-a determinat să îşi schimbe viaţa doar pentru a atinge acele ţeluri, chiar dacă de cele mai multe ori, acea schimbare a însemnat declinul lor ca oameni. Tot "dragostea", dar de această dată, cea adevarată a transformat oameni trişti şi singuri în oameni fericiţi, răul în bine, greul în uşor.
Cred cu tărie că oricine este capabil să iubească cu adevărat pentru că în fiecare dintre noi există nevoia de a fi iubiţi şi de a dărui iubire, dar acestea sunt posibile numai dacă înţelegem că iubirea se plăteşte cu sacrificiu! Dragostea pentru familie, partenerul nostru sau pentru prietenii noştri este una reală numai atunci când suntem capabili să renunţăm la binele nostru în favoarea celor dragi, iar renunţarea înseamnă sacrificiu. Dacă vrem să primim iubire, trebuie mai întâi să o dăruim! Este un proverb care zice: "Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să îţi spun cine esti!", eu zic: "Spune-mi cât sacrifici ca să îţi spun cât iubeşti!".
      Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat persoane minunate în jurul meu, pe care le iubesc şi pentru care aş sacrifica orice cu mare drag! Pentru mine nu există nimic mai frumos decât acest sentiment: dragostea, să iubesc şi să fiu iubită! 
Cine spune că a iubi persoanele din jurul nostru e uşor, nu a făcut niciodată acest lucru! Uşor nu e, dar nici imposibil! 

Aşadar, produsul merită preţul: dragostea merită sacrificiul! 



luni, 11 martie 2013

Bune sau rele nu-s eterne!


Orice lucru care ni se întâmplă are importanţa lui în formarea noastră ca oameni, fie lucruri bune, fie lucruri mai puţin bune. Cred cu tărie că putem învăţa din toate experienţele prin care trecem, deşi uneori este foarte dificil să vedem partea bună a lucrurilor, totuşi dacă am privi în profunzime, am găsi ceva bun chiar şi în cel mai mare rău.
Viaţa frumoasă nu înseamnă absenţa greutăţilor sau a neplăcerilor, viaţa frumoasă înseamnă puterea de a avea o atitudine pozitivă în faţa oricărui lucru şi siguranţa că nici binele şi nici răul din viaţa noastră nu sunt eterne.Ce existenţă monotonă şi plictisitoare am avea dacă nu am cunoaşte ambele extreme!
Nu îi este dat nici unui om mai mult decât poate duce, chiar dacă uneori avem impresia că am ajuns la capătul puterilor. Dacă stăm să ne gândim mai profund, putem să ne amintim ce însemnau "problemele" la vârsta de 7-8 ani: "Doamna învăţătoare ne-a dat de scris 5 rânduri de bastonaşe, nu mai am timp destul să mă joc!", dar desigur, nimeni nu-şi doreşte să rămână la acest stadiu toată viaţa...Aşadar, avem nevoie de lucruri care să ne maturizeze şi aceasta nu se poate face decât dacă apar schimbări în viaţa noastră, iar aceste schimbări aduc cu ele atât lucruri plăcute cât şi lucruri neplăcute.

Atitudinea noastră faţă de problemele ce se ivesc în viaţa de zi cu zi va determina calmul interior pe care îl avem sau nu, dar şi o judecată corectă asupra acţiunilor noastre. Nu uita: nici lucrurile bune şi nici cele rele din viaţă nu sunt eterne!




duminică, 10 martie 2013

Inima, cutiuţa lucrurilor importante

   Inima nu este doar organul care pompează sângele şi întreţine viaţa din corpul nostru, ea înseamnă mai mult de atât. Am văzut persoane cărora inima le funcţionează perfect şi sunt sănătoase fizic, dar sunt extrem de bolnave sufleteşte sau chiar invers: am intâlnit persoane cu afecţiuni cardiace dar pline de linişte sufletească în preajma cărora stai cu mare placere. Văzând aceste situaţii mi-am dat seama cât de importantă este atitudinea noastră faţă de fiecare zi a şi pentru ca această atitudine să fie una corectă, care să ne ajute să ţinem capul sus indiferent de circumstanţe, trebuie să avem grijă de inima noastră. 
   Suntem atât de ocupaţi cu problemele "urgente" ale fiecărei zile încât alergăm dintr-o parte în alta de la răsăritul soarelui şi pânî la apusul lui încercând să rezolvăm cât mai multe dintre ele şi uităm de lucrurile cu adevărat importante, cum ar fi inima. Lăsăm să se strângă în ea o mulţime de lucruri: nereuşite, temeri, nemulţumire, ură, aroganţă, falsitate şi adunăm prea puţină dragoste, compasiune, înţelegere faţă de cei din jurul nostru. Punem preţ pe maşină, pe diplomă, pe succes, pe faimă, dar uităm cât de importante sunt lucrurile care nu se văd, cele pe care le avem în interiorul nostru. 
   Se spune că mulţi oameni care se află în ultimele clipe ale vieţii regretă faptul că nu au adunat în inima lor adevăratele valori ci au ales să stranga cât mai multe lucruri palpabile, fără a se gândi că în final vor rămâne doar cu ceea ce au adunat în inima lor. Totuşi, nu am auzit niciodată vorbindu-se despre vreun om care să regrete faptul că a strâns prea multă dragoste, iertare, compasiune, înţelegere în inima lui, ba chiar mai mult de atât, având aceste lucruri a câştigat alături persoane minunate a căror valoare o depaşea cu mult pe cea a oricărui lucru material.
   Aşadar, inima este "pompa vieţii" din noi, atât a celei trupeşti cât şi a celei sufleteşti. De aceea, tot ce pleacă de la noi porneşte din inimă, iar aceasta scoate de acolo lucrurile pe care noi alegem să le păstrăm în ea.

     Ai grijă de lucrurile cu adevărat importante!"Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieţii" (Proverbe 4:23)



Ultimul pas poate fi mereu penultimul


Uneori suntem foarte aproape de a realiza ceva, dar renunţăm fiindcă am obosit să mai luptăm.

Poate suntem la un pas distanţă de a ajunge la destinaţie, la o vorbă distanţă pentru a simţi linişte interioară, la o îmbrăţişare distanţă de a simţi uşurare sufletească prin iertare...poate suntem la o rugăciune distanţă de împlinirea visului pentru care am luptat săptămâni, luni sau chiar ani întregi şi, fără să ştim aceste lucruri, lăsăm armele jos şi renunţăm la luptă...Renunţăm pentru că spunem: "Nu mai pot, pana aici a fost!". 


Am ajuns şi eu în punctul acesta de multe ori. Am trecut prin situaţii în care, cu cât îmi dădeam mai mult silinţele să fac un anumit lucru bine şi să îl duc la capăt, cu atât mai mult parcă stăteam pe loc sau chiar făceam un regres. Totuşi am învăţat că fiecare zi ne oferă şansa de a încerca din nou şi chiar ultimul pas pe care spunem că l-am făcut devine penultimul pentru că Dumnezeu este mereu acolo pentru noi, disponibil oricând să ne pună în suflet speranţă şi să ne dea putere de a continua. Uneori pe lângă acestea avem nevoie şi de răbdare, dar cert este că nu ni s-a dat nici o dorinţă fără să ni se dea şi puterea necesară pentru a o îndeplini. 
Mulţi oameni regretă faptul că nu au încercat să-şi îndeplinească visele din frica de eşec, dar şi mai mulţi oameni regretă faptul că au luptat pentru visele lor dar au renunţat când erau pe punctul de a le îndeplini. Tu în care dintre cele două categorii te încadrezi? 
Nu poţi să ştii ce se află în spatele unei uşi închise decât dacă o vei deschide. Nu poţi ştii dacă în spatele uşii închise, în faţa căreia te-ai oprit, nu este chiar împlinirea visului până ce nu faci tot posibilul şi deschizi uşa.


Atâta timp cât ne mai bate o inimă in piept mai putem spera, mai putem încerca, mai putem iubi!